Acum la final de an.
Fii un bun samaritean,
Caci tot anul ai adunat,
Și-ai păstrat, și-ai tot păstrat

In hambare ai adunat,
Și acum ești îndestulat,
Pământește este bogat,
Dar nu ești un bun argat.

Că ci ești lacom, și avar,
Un rob leneș, și viclean.
Pentru tine ai muncit,
Pentru cer, ai lenevit

Ce ai citit, n-ai aplicat,
Pentru tine ai umblat,
Roade in tine iată nu-s,
Ai tu parte cu Isus?

Cercetează-te și vezi,
Nu cumva oare visezi,
Te minți că ești pocăit,
Și pe Domnul ai slujit...

Piciorul nu ți-ai păzit,
Când în casă Lui ai pășit,
Gândul tău tot la nevoi era,
Și la Domnul nu se mai gândea,

Când te-ai însoțit cu lumea,
Unde ai ascuns lumina?
Ai uitat că ai fost spălat,
Curățit de păcat și iertat?

Cum de oare ai îndrăznit,
Să te rușinezi că ești pocăit
Și-ai ales să fii pe placul omului
Și nu să umbli in carul Domnului?

De ce vorbirea îți e șireată
Nu te temi de al tău Tată?
Ce stă și se uită la tine
De ce faci pocăința de rușine?

De ce ochii tăi poftesc...
Și nu plâng, nu se smeresc,
Firea ta e neîmblânzită,
De ce vrei să treci prin sită?

Mândria ta este mare,
Se fălește cu mii și milioane,
Oare cugetul tău nu te învață,
Cum să te comporți în viață?

Sa fii lumină și sare,
Pentru cel din strâmtoare,
Ultimul in toate să fii,
Și sus Cuvântul să îl ții,

Alergi după o slavă deșartă
Ce nu este vie, este moartă
Chiar de ești azi lingușit,
Maine toți te-au părăsit,

Copile, ia decizii noi,
Și vino in turmă înapoi,
Câta mai este harul pe pământ,
Întoarce-te la cel ce-i sfânt,